10 trenduri și soluții pentru reziliența climatică
1. Reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-un ritm mai rapid și în cantități mai mari
Nu mai este suficient ca marii emițători de gaze cu efect de seră să pună accent pe obiectivele de Net-Zero emisii, ci să înceapă să le și reducă. Dacă până acum s-a pus accent doar pe atingerea neutralității climatice, până în 2030 este necesară reducerea emisiilor mai ales în țări precum China, Statele Unite, India, Rusia, Japonia și în statele membre ale Uniunii Europene,
Pentru a reduce poluarea cu dioxid de carbon și a încetini încălzirea globală până la limita de 1,5o C până în 2030, eforturile trebuie dublate, în special de către marii emițători de gaze cu efect de seră.
Câteva soluții au fost stabilité la nivelul statelor semnatare ale Pactului de la Paris cu privire la acțiunea climatică, printre ele numărându-se o frecvență mai mare a întâlnirilor membrilor cu privire la acțiunile climatice. Aceștia se vor vedea o dată pe an și nu la 5 ani cum era prevăzut anterior.
Pentru a atinge însă țintele până în 2030, cei mai mari emițători de gaze cu efect de seră trebuie să ia acțiuni drastice pentru a echilibra decalajul care există acum, cu precădere organizațiile care lucrează cu materie primă și care o folosesc de-a lungul lanțului de producție precum industria energetică, de transport, agricultură, cea a a bunurilor de consum alimentare și cea a modei. Acestea reprezintă 70% din totalul emisiilor de efect de seră din lume.
2. Protejarea angajaților în tranziția către energia verde
Reducerea emisiilor care provin din utilizarea combustibililor fosili va pune presiune pe anumite industrii care vor face tranziția către energie verde. Investițiile în tehnologia care va produce energie alternativă este o soluție pentru atingerea țintei pentru 2030, însă trebuie avută în vedere și vulnerabilitatea angajaților din industriile care își bazează activitatea pe combustibilii fosili sau care manevrează materie primă. Soluția poate fi recalificarea pentru locuri de muncă în care acești lucrători folosesc un nou tip de tehnologie, dar și finanțari oferite pentru înființarea unor afaceri noi în fostele centre de cărbune sau petrol.
În 2022, va exista un interes puternic pentru tranziția justă și modul în care aceste programe de recalificare susținute de guverne din Marea Britanie, Canada și Germania, precum și de fonduri internaționale pentru schimbările climatice se vor forma.
3. Accelerarea tranziției către economia circulară
Pandemia a scos în evidență punctele slabe ale economiei lineare pe baza căreia funcționează cele mai multe societăți din ziua de astăzi. În timpul lockdown-urilor, au avut loc numeroase întreruperi de-a lungul lanțului de aprovizionare, iar volatilitatea prețurilor a afectat mulți oameni care trăiau în condiții de sărăcie sau care erau vulnerabili la perturbările economice ale pieței.
Având în vedere că 2022 este al treilea an de pandemie, soluțiile pot fi deja anticipate. Deși doar 8% din economiile lumii sunt circulare, implementarea acestui model la nivel global are potențialul de a rezolva complet problema emisiilor de gaze. Combinarea practicilor specifice economiei circulare și a celor de reducere a emisiilor cu efect de seră poate conduce la scăderea cu 2 grade a temperaturii la nivel global până în 2032. Dincolo de tranziția către energia verde este nevoia că organizațiile să înceapă să se familiarizeze cu practicile unei afaceri circulare, să extindă durata de viață a produselor și să înceapă să repare și să refolosească în loc să înlocuiască produsele uzate.
4. Standardizarea raportării în domeniul sustenabilității (ESG)
Pe măsură ce investitorii sunt din ce în ce mai conștienți de importanța acțiunilor pe care companiile le iau cu privire la mediu, societate și guvernanță (factorii ESG), raportarea non-financiară devine esențială. În demersul de a deveni mai transparente, companiile încep să facă eforturi pentru a emite rapoarte de sustenabilitate bazându-se pe standarde precum GRI, SASB, CDP și la cadre precum IIRC și TCFD sau standarde specifice anumitor industrii precum GRESB sau SFDR, dar și multe alte scheme regionale. Toate aceste standarde și cadre pot genera confuzie atât pentru companii, cât și pentru investitori.
Soluția privește crearea unui sistem de raportare ESG universal prin care investitorii pot accesa oricând date cu privire la acțiunile în domeniul sutenabilității ale companiilor care îi interesează. În practică, încă se dezbate dacă această soluție este fezabilă. Internațional Sustainability Standards Board (ISSB), lansat la COP26, își propune să aducă lumea cu un pas mai aproape de acest standard universal. ISSB a fost creat pentru a ajuta investitorii să găsească date ESG ale companiei de calitate, transparente, fiabile și comparabile într-un singur loc, îmbinând diferite standarde ESG într-o singură linie de bază globală. În a doua jumătate a anului 2022, ISSB promite să furnizeze un set cuprinzător de protocoale globale de raportare în domeniul sustenabilității.
5. Decizii bazate pe date în domeniul sustenabilității
Deși raportarea ESG devine din ce în ce mai presantă, nu toate datele sunt importante în procesul de raportare non-financiară. Acestea ar trebui corelate cu problemele cele mai presante pe care companiile își propun să le rezolve ca urmare a impactului activității lor asupra mediului și oamenilor. De exemplu, în industria de retail alimentar, prioritățile ar fi gestionarea materiei primei care se pierde în timpul transportului și manverarii mărfurilor, risipa alimentară și consumul de energie din magazine și centrele logistice. Pentru companiile din domeniul modei, prioritățile la nivel de raportare și strategie de sustenabilitate pot fi reprezentate de producție, reciclare și reutilizare și protejarea lucrătorilor din țările slab dezvoltate și emergente.
O strategie de sustenabilitate de succes are în primul rând în vedere gestionarea acelor aspecte critice ale unei companii ce o poate ajuta să își reducă impactul negativ asupra mediului și oamenilor într-o măsură cât mai mare. În 2022, companiile care vor reuși să automatizeze colectarea de date cu privire la indicatorii ESG vor putea să ia decizii informate, să își creeze o strategie de sustenabilitate eficientă, să își crească competitivitatea și atractivitatea pentru investitori.
6. Crearea de alianțe între sectorul public și cel privat cu privire la schimbările climatice
Odată cu anunțul făcut de Administrația Trump în 2020 pentru ca SUA să se retragă din Pactul de la Paris cu privire la schimbările climatice, reacțiile nu au întârziat să apară. Deși hotărârea a fost între timp revendicată, investitori, companii și administrații de orașe din SUA au strâns semnături pentru crearea unei alinate ce sprijinea Pactul de la Paris. Coaliția și platforma We Are Still In este în continuă dezvoltare și acceptă semnături, încurajând organizațiile să se alăture și să ia acțiune cu privire la țintele pentru neutralitate climatică pentru 2025.
Având în vedere perturbările care au loc în peisajul politc la nivelul Uniunii Europene odată cu izbucnirea războiului din Ucraina, dar și intențiile liderilor de extremă dreapta și conservatori de a crea alianțe în Parlamentul European, astfel de coaliții pro acțiune climatică reprezintă o posibilă soluție pentru ca statele să rămână în cursa pentru atingerea obiectivelor până în 2030, respectiv 2050.
7. Agricultura: o prioritate în lupta cu emisiile de gaze cu efect de seră
Aproximativ 23% din toate emisiile globale de gaze cu efect de seră pot fi atribuite activității agricole, potrivit Grupului Interguvernamental pentru Schimbări Climatice. Reducerea emisiilor din utilizarea terenurilor este o componentă necesară a oricărui efort de a construi un viitor cu zero emisii globale. Cu toate acestea, așa cum se precizează în Acordul de la Paris, emisiile agricole ar trebui reduse fără a amenința și securitatea alimentară.
Soluțiile privesc gestionarea îmbunătățită a culturilor și a terenurilor de pășunat și refolosirea deșeurile generate de agricultură pentru a crea noi alternative la produsele pe bază de combustibili fosili, cum ar fi materialele plastice. De exemplu, porumbul, maniocul și trestia de zahăr sunt deja folosite pentru a crea un biopolimer biodegradabil alternativ, PLA (acid polilactic), care generează mai puține gaze cu efect de seră pe parcursul ciclului său de viață decât plasticul convențional.
8. Finanțarea soluțiilor sustenabile
În mai 2021, Banca Mondială a declarat că a emis echivalentul a aproximativ 16 miliarde de dolari în obligațiuni verzi, datorii create special pentru investiții axate pe mediu. Aceste obligațiuni au fost emise în 23 de valute diferite. Deși interesul politic la nivel mondial este tot mai mare pentru investițiile în infrastructură ca mijloc de creștere a productivității și de a crea locuri de muncă, mai ales ca urmare a efectelor pandemiei Covid19, investițiile în infrastructura durabilă par să rămână pe locul al doilea.
Pentru a accelera tranziția către energia verde, investițiile ESG ar trebui să crească. Companiile și guvernele ar trebui să aibă în vedere în primul rând retehnologizarea și pregătirea lucrătorilor pentru a folosi noile instrumente pentru a produce energie verde. Pentru a atinge însă țintele până în 2030, cei mai mari emițători de gaze cu efect de seră trebuie să ia acțiuni drastice pentru a echilibra decalajul care există acum, iar focusul ar trebui mutat pe scăderea emisiilor de gaze cu efect de seră versus atingerea neutralității climatice.
9. Penalizări pentru companiile și guvernele care poluează cel mai mult
Schimbările climatice se manifestă mai ales prin dezastre naturale, care, ca orice alta criză, îi afectează cu precădere pe cei mai vulnerabili. La nivel global, este vorba de impactul pe care economiile țărilor dezvoltate îl au asupra țărilor sărace și în curs de dezvoltare. Poluarea provocată de cele mai bogate state ale lumii conduce la problemele la care asistăm în prezent cu toții.
Mecanismul prin care țările bogate pot plăti pentru daunele provocate la nivelul ecosistemelor globale se numește „loss and damage” și a fost discutat pentru prima oară în 2021 la Summitul COP26. Totuși, țările bogate nu au fost încântate de idee și au promis doar o discuție anuală referitoare la acțiuni punctuale de redresare a pierderilor cauzate de schimbările climatice cauzate de încălzirea globala și emisiile de gaze cu efect de seră produse de cele mai mari companii din lume.
10. Greenwashing: un pericol pentru noi toți
Angajamentele Net-Zero emisii sunt adesea confundate cu angajamentele de neutralitate a emisiilor de carbon. Lipsa consensului cu privire la modul de definire a emisiilor Net-Zero a condus la confuzii, dar și la greenwashing.
Neutralitatea se referă la politica de a nu crește emisiile de carbon și de a obține o reducere a acestora prin compensare, în timp ce Net-Zero înseamnă reducerea emisiilor de carbon la cea mai mică cantitate – și compensarea ca ultimă soluție.
Fenomenul de greenwashing se referă la afirmațiile exagerate ale companiilor cu privire la acțiunile pe care le desfășoară în domeniul sustenabilitatii. Termenul a fost folosit pentru prima data în 1980, când compania de petrol Chevron a desfășurat o campanie publicitara de amploare la TV și în outdoor cu privire la bunele intenții legate de mediu.
Riscul exista in continuare, iar o solutie o reprezinta un standard lansat in 2021, STBI Corporate Net-Zero Standard, care poate ajuta, pe de-o parte, companiile sa raporteze corect și, în același timp, să asigure validitatea datelor și afirmațiilor companiilor care emit rapoarte de sustenabilitate și care creează campanii de publicitate cu privire la acțiunilor lor legate de mediu.
Începând din ianuarie 2022, SBTI a început să valideze angajamentele Net-Zero. În aprilie 2022, existau deja șapte companii care și-au stabilit țintele Net-Zero conform noului ghid, iar peste 700 s-au angajat să stabilească ținte Net-Zero în următorii doi ani.
///
Raportul ”10 trenduri și soluții pentru reziliența climatică” este parte a programului Sustainable Futures, dezvoltat de Social Innovation Solutions, cu susținerea Fundației Coca-Cola și Raiffeisen Bank. Printre partenerii organizaționali se numără Departamentul de Dezvoltare Durabilă al Guvernului, Romanian Business Leaders, Confederația Patronală Concordia, WWF Romania, EFdeN, Consiliul Tineretului din România sau Ambasada Sustenabilității.